Naționalistul român este o pasăre rară între naționaliștii din lumea largă.
El declară că își iubește necondiționat patria și că este gata să și moară de dragul ei sau pentru binele ei. El vede în străinătate sursa tuturor relelor care s-au abătut sau se mai abat asupra României și este convins că singura modalitate de a face bine țării este să o separe de tot ceea ce este străin.
El mai vede în oricare cetățean român de altă nație un potențial pericol [...]

Să pornim de la următoarele observații: „…Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze şi să cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiriţos, şmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit şi Iliescu, Constantinescu, Băsescu ş.a.) dă cu ţara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu buna intenţie sau din prostie, îşi bagă mâinile ca funcţionar superior sau demnitar [...]

Istoria românilor ca popor este mai recentă decât cea a americanilor ca națiune.
Această observație nu neagă ipoteza că românii provin dintr-un melanj de romani și traci, chiar dacă erau din provincie, cum nu neagă nici faptele istorice ale acestora, consemnate în toate provinciile în care ei au viețuit, de la formarea lor biologică până la facerea poporului român. Este adevărat că am învățat la școală despre formarea poporului român cu două mii de ani în urmă, dar nu avem dovezi [...]